Este titlul cartii scrisa de Viktor E. Frankl, prizonier in lagarele de concentrare naziste din timpul celui de-al doilea razboi mondial, dar si o problema cu care cei mai multi dintre noi ne confruntam de-a lungul vietii, indeosebi in aceste vremuri, in care tehnologia si automatizarea suprima creativitatea oamenilor.

Cartea este structurata in doua parti: prima parte fiind o autobiografie a experientelor traite de autor in lagarele de concentrare, accentul fiind pe trairile si starile prin care acesta a trecut pentru a supravietui, iar cea de-a doua parte este o prezentare teoretica a logoterapiei, tehnica psihoterapeutica potrivit careia cautarea unui sens in viata este principalul factor motivational.

Desi multe persoane considera cartile de dezvoltare personala, gen in care putem sa incadram si aceasta carte, o modalitate prin care pot gasi raspunsuri la problemele care ii framanta, de fapt in ele ar trebui sa cautam doar indrumari, atat de necesare in procesul de schimbare, care intr-un final ne va ajuta sa rezolvam problemele de natura emotionala si dificultatile intampinate de-a lungul vietii.

Recomand aceasta carte tuturor, indiferent daca trec printr-o perioada mai dificila sau nu, atat experientele autorului cat si logoterapia, fiind prezentate intr-o maniera pe intelesul tuturor, si poate reprezenta pentru multi un punct de plecare in ceea ce priveste directia pe care ar trebui sa o urmeze.

Am reflectat in ultimele zile asupra acestui blog, a continutului, a subiectelor tratate, precum si a modului in care am aranjat cuvintele in pagina. Concluzia este ca nu sunt multumit de directia in care am pornit. Planul initial era sa scriu despre recomandari de produse si servicii si am ajuns sa scriu despre variate subiecte, articole lipsite de substanta in care doar evidentiam problemele fara a oferi si solutii. Asa ca am decis sa revin la nisa initiala, cu riscul de a publica articole mai rar, dar mai de calitate, cu o documentare temeinica in spate, astfel incat sa fiu multumit de munca mea.